BA-202 · Lecția 2 din 5

Raportarea de sustenabilitate

Principalele cadre internaționale de raportare, emisiile Scope 1, 2 și 3 și indicatorii folosiți pentru a măsura performanța ESG.

14 min de lectură Intermediar ESG și obligațiunile verzi
Conținutul programului ESG și finanțarea verde
0/5 lecții0%
Înapoi la program

Ce este un raport de sustenabilitate

Informațiile ESG devin utile doar dacă sunt comparabile, verificabile și consecvente de la un an la altul. De aceea, companiile folosesc cadre de raportare care stabilesc ce teme se prezintă, cum se măsoară indicatorii și cum se explică strategia, riscurile și țintele.

Un raport de calitate nu se limitează la povești de succes. El explică și unde compania nu și-a atins țintele, ce metodologie a folosit pentru calcule și ce date lipsesc încă.

Cadrele internaționale principale

CadruCine îl elaboreazăAccent principalUtilizatori vizați
Standardele GRIGlobal Reporting Initiative, organizație internațională independentăImpactul organizației asupra economiei, mediului și oamenilor; structurate în standarde universale, sectoriale și tematiceUn public larg de părți interesate
IFRS S1 și IFRS S2International Sustainability Standards Board (ISSB), din cadrul Fundației IFRSInformații de sustenabilitate relevante financiar; S1 stabilește cerințele generale, S2 se concentrează pe riscurile și oportunitățile legate de climăInvestitori, creditori și alți furnizori de capital
ESRS (în contextul CSRD)Standarde europene elaborate cu sprijinul tehnic al EFRAG și adoptate de Comisia EuropeanăRaportare bazată pe dubla materialitate, aplicată companiilor care intră sub incidența Directivei privind raportarea de sustenabilitate a întreprinderilor (CSRD)Investitori și părți interesate largi

Standardele ISSB preiau structura recomandărilor TCFD (grupul de lucru pentru prezentarea informațiilor financiare legate de climă), organizate pe patru arii:

  • Guvernanță – cine supraveghează riscurile și oportunitățile de sustenabilitate;
  • Strategie – cum afectează acestea modelul de afaceri și planurile companiei;
  • Gestionarea riscurilor – cum sunt identificate, evaluate și monitorizate;
  • Indicatori și ținte – ce se măsoară și ce obiective și-a asumat compania.

Emisiile de gaze cu efect de seră: Scope 1, 2 și 3

Cel mai răspândit indicator de mediu este amprenta de carbon, exprimată în tone de CO₂ echivalent (tCO₂e). Clasificarea emisiilor pe trei „scope-uri” provine din GHG Protocol, standardul de contabilizare a gazelor cu efect de seră folosit pe scară largă și de cadrele de raportare de mai sus.

CategorieCe includeExemple
Scope 1 – emisii directeEmisii din surse deținute sau controlate de companieArderea gazului natural în cazane proprii, combustibilul flotei proprii, procese industriale
Scope 2 – emisii indirecte din energieEmisii asociate energiei cumpărate și consumateEnergie electrică, căldură sau abur achiziționate
Scope 3 – alte emisii indirecteEmisii din lanțul valoric, în amonte și în avalProducția materiilor prime cumpărate, transportul realizat de terți, deplasările angajaților, utilizarea produselor vândute

Indicatori și un exemplu numeric

  • Mediu: emisii Scope 1, 2 și 3; consum de energie (MWh) și ponderea energiei regenerabile; consum de apă (m³); deșeuri generate și reciclate (tone).
  • Social: număr de angajați și fluctuația personalului; rata accidentelor de muncă; ore de formare per angajat; diferența de remunerare între femei și bărbați.
  • Guvernanță: ponderea membrilor independenți în consiliu; existența politicilor anticorupție și a canalelor de raportare a neregulilor; incidente de conformitate.
Intensitatea emisiilor
Intensitate = Emisii (tCO₂e) / Venituri (mil. lei)
Raportarea emisiilor la venituri permite compararea companiilor de dimensiuni diferite și urmărirea progresului chiar dacă activitatea crește.

De reținut

  • Raportarea de sustenabilitate face informațiile ESG comparabile, verificabile și consecvente în timp.
  • GRI pune accent pe impact, IFRS S1/S2 pe informațiile relevante pentru investitori, iar ESRS, în contextul CSRD, pe dubla materialitate.
  • Scope 1 = emisii directe, Scope 2 = energie cumpărată, Scope 3 = restul lanțului valoric.
  • Indicatorii de intensitate, precum emisiile per milion de lei venituri, permit comparații între ani și între companii.
  • Aplicabilitatea standardelor depinde de jurisdicție și de cerințele concrete ale finanțatorilor.

Verifică-ți cunoștințele

Răspunde la toate întrebările. Dacă răspunzi corect la toate, lecția se marchează automat ca finalizată.

Întrebarea 1 din 3Emisiile generate de producția energiei electrice cumpărate de o companie se încadrează în:

Explicație: Scope 2 cuprinde emisiile indirecte asociate energiei electrice, căldurii sau aburului cumpărate și consumate de companie.

Întrebarea 2 din 3Care cadru se adresează în principal investitorilor și creditorilor și include un standard dedicat climei?

Explicație: Standardele ISSB vizează informațiile de sustenabilitate relevante financiar pentru furnizorii de capital; IFRS S2 se concentrează pe aspectele legate de climă.

Întrebarea 3 din 3O companie are emisii Scope 1+2 de 4.000 tCO₂e și venituri de 200 mil. lei. Care este intensitatea emisiilor?

Explicație: Intensitatea = 4.000 / 200 = 20 tCO₂e per milion de lei venituri.

Ai terminat lecția?Marchează-o ca finalizată ca să-ți urmărești progresul.

Material cu caracter exclusiv educațional. Nu constituie recomandare de investiții, consultanță juridică sau fiscală. Exemplele numerice sunt ipotetice.